Ce spune știința despre aptitudinile cognitive și non-cognitive
Deocamdată, în majoritatea școlilor și liceelor, accentul cade pe dezvoltarea abilităților cognitive, deși numeroase studii de psihologie au indicat faptul că pentru performanța academică, cât și pentru succesul în carieră, aptitudinile non-cognitive, sunt cel puțin la fel de valoroase ca inteligența (Duckworth, Peterson, Matthews, & Kelly, 2007; Carneiro, Crawford, & Goodman, 2007).
Sistemul educațional încurajează pregnant procesele susținute de memorie, atenție și inteligență, uneori chiar cu riscul de a descuraja formarea abilităților non-cognitive, cunoscute și ca soft-skills. Deși nu există o definiție unică, este acceptat că noțiunea de soft-skills înglobează motivația, perseverența, auto-controlul, aptitudinile meta-cognitive, aptitudinile sociale și de comunicare, creativitatea, reziliența și coping-ul.
În calitate de elevi, copiii alocă deseori mai multe resurse învățatului pe de rost, în detrimentul celorlalte abilități. Ok, dar de ce este asta o problemă? Din nefericire, tot studiile au demonstrat că aceste aptitudini au o perioadă specifică în care pot fi eficient optimizate, perioadă care culminează cu un prag, iar acest prag este dat de perioada adolescenței (Paus, 2005; Blakemore, 2008). Iată cum teoria ne îmbie și ea să facem lucrurile la timpul lor.
La vârsta copilăriei jocul ar trebui să fie activitatea predominantă, nu munca. Vedem tot mai des părinți care umplu timpul copiilor lor mai ceva ca pe al unui angajat cu normă întreagă. În spatele orelor de franceză, germană, spaniolă și engleză, a orelor de înot, karate, teatru și balet, timpului alocat temelor și pregătirii pentru școală, există desigur un argument solid, imposibil de blamat, pregătirea pentru viața de adult.
Cele mai bune intenții pot deturna însă exact drumul către destinația dorită – mulți copii obosesc înainte de a deveni adulți… Acest articol își propune să expună beneficiile jocului în dezvoltarea abilităților non-cognitive.
Conjugarea verbului ”a se juca”
De cele mai multe ori, ne amintim mai ușor funcțiile jocului în planul emoțional: auto-exprimare, reducere a tensiunii, relaxare și distracție – cu sensul de distracție, dar și ca distragere de la stresul zilnic. În dezvoltare, jocul are impact pozitiv asupra componentelor fizice, cognitive și sociale. Acest lucru înseamnă că deși aparent copilul nu învață prin metoda clasică, el este avantajat de o învățare practică și simultană, pe mai multe planuri.
Beneficiile fizice sunt legate de experiențele motrice fine și grosiere, adică a experiențelor care implică mișcările mâinilor și degetelor, respectiv ale întregului corp. Provocările fizice ajută la menținerea contactului sănătos cu propria schemă corporală.
Beneficiile cognitive: hard și soft skills țin de dezvoltarea creativității, a gândirii abstracte, a imaginației și abilităților de rezolvare de probleme, la care se adaugă însușirea unor concepte și noțiuni noi, dar și gândirea în perspectivă. Dacă luăm în considerare tot aici și resursele atenționale; concentrarea, persistența și reglarea atenției se dezvoltă, culmea, tot prin joc.
Beneficiile sociale ale jocului reduc anxietatea, contribuie la conturarea și creșterea încrederii și a stimei de sine, și au per total efecte terapeutice, mai ales în ceea ce privește componenta afectivă. Totodată, prin joc copiii învață să coopereze, să își aștepte rândul, să împartă, să rezolve conflicte, și deprind chiar leadership-ul. Auto-controlul, creșterea perioadei de toleranță a frustrării și gestionarea impulsurilor agresive contribuie toate la dezvoltarea abilităților de leadership.
Fără să fi epuizat de fapt avantajele jocului, concluzionăm că jocul este cel mai puternic context în care copiii pot învăța distrându-se concepte și abilități, în care pot explora, experimenta și își pot asuma riscuri și în care pot practica și exersa lucrurile deja învățate.
Dat fiind că dezvoltarea aptitudinilor non-cognitive prin joc devine prioritară pentru o funcționare optimă în mediul academic, în societate și în carieră, nu irosiți timpul până în perioada adolescenței. Jucați-vă acum!
Autor: Camelia Ionescu, MA Psychologist, Marketing Specialist
Recomandări de lectură:
Blakemore, S. J. (2008). The social brain in adolescence. Nature Reviews Neuroscience, 9(4), 267-277.
Carneiro, P., Crawford, C., & Goodman, A. (2007). The impact of early cognitive and non-cognitive skills on later outcomes.
Duckworth, A. L., Peterson, C., Matthews, M. D., & Kelly, D. R. (2007). Grit: perseverance and passion for long-term goals. Journal of personality and social psychology, 92(6), 1087.
Paus, T. (2005). Mapping brain maturation and cognitive development during adolescence. Trends in cognitive sciences, 9(2), 60-68.
