Cât de mult își pot influența părinții copiii? Nu este influența genetică prea mare? Dezbaterea dintre influența genetică și cea a mediului este încă acerbă. Studiile realizate asupra gemenilor crescuți separați și în medii diferite sugerează că multe dintre trăsăturile comportamentale pe care le atribuim mediului, ar fi de fapt înnăscute. Asta înseamnă că am scăpat de datorie ca părinți?
Se pare că aproximativ jumătate din ceea ce suntem poate fi influență genetică. Cealaltă jumătate, după cum spun cercetătorii, poate fi atribuită mediului. Desigur, mediul se referă la cei din jurul nostru, la colegii de scoală și prieteni, astfel, ceea ce devine copilul nostru se atribuie mediului exterior. Însă cea mai importantă trăsătură este abilitatea de a oferi și primi iubire, abilitatea de a menține fericirea interioară indiferent de obstacolele ce pot apărea de-a lungul vieții, această abilitate este determinată de relațiile cele mai timpurii, adică cele din copilărie.
“După decenii de experiență în clinică și familiarizarea noastră cu cercetările relevante, am ajuns la concluzia că cel mai important aspect al personalității – stabilitatea sau instabilitatea interioară a unei persoane – este determinată în întregime de atenția pe care o primește copilul.”
- Pieper și Pieper, Dragoste deșteaptă
Oricine are sau a avut mulți copii știe cât de diferite pot fi temperamentele lor. Ca părinți nu putem controla acest material brut, dar putem încerca să le oferim un mediu cât mai propice unei dezvoltări armonioase.
Să luăm ca exemplu timiditatea, despre care cercetătorii în genetică cred că este influențată in mare măsură de moștenirea noastră genetica. Copiii timizi sunt dezavantajați într-o epoca a vitezei, a agitației, deoarece ei au un grad de sensibilitate mult mai mare la stimuli, astfel că le este mult mai greu sa se relaxeze si sa relaționeze cu cei din jurul lor.
Într-un experiment, cercetătorii au dat spre îngrijire un grup de pui de cimpanzeu timizi unor femele protectoare. Rezultatul? Aceștia au devenit lideri in grupul lor. Alți pui timizi au fost crescuți de către femele cimpanzeu cu un comportament normal. Rezultatul? Aceștia au rămas timizi pe tot parcursul vieții.
Femelele cimpanzeu protectoare, au învățat puii să se calmeze și să își controleze reacțiile. Sensibilitatea nativă a puilor i-a făcut mult mai receptivi la nevoile celorlalți din grup și mult mai buni negociatori. Iată un exemplu perfect pentru părinți in privința interacțiunii geneticii cu mediul.
Astfel, începem cu ce ni s-a dat: temperamentul. În studiul reper al cercetătorilor Stella Chess si Alexander Thomas asupra temperamentului, aceștia au identificat nouă trăsături înnăscute la bebeluși:
- nivelul de activitate
- regularitatea
- apropierea sau retragerea
- adaptabilitatea
- reacția
- intensitatea reacției
- pozitivitatea sau negativitate
- gradul de distragere a atenției
- persistenta
Acestea pot fi evaluate pe un continuum de la mare la mic si este puțin probabil ca aceste sa se schimbe de-a lungul vieții. Ce se poate modifica este modul de manifestare a trăsăturii, lucru ce depinde de cum învăța persoana sa modeleze trăsătura.
Toata lumea se naște cu puncte forte si puncte slabe. A învăța sa stăpânești punctele slabe pentru a evidenția calitățile reprezintă o sarcina majora in procesul maturității, aceasta încă rămânând o provocare pentru mulți adulți. Fiecare copil se naște cu anumite calități, iar provocarea noastră ca părinți este sa ne ajutam copiii sa înțeleagă, sa aprecieze si sa-si modeleze atât calitățile cat si punctele slabe pentru a deveni niște adulți fericiți, sănătoși si de succes.
Un lucru ce ii poate ajuta pe părinți sa accepte “dezavantajele” copilului lor este înțelegerea ca aproape toate punctele slabe pot fi înțelese ca un catalizator sau chiar ca revers al punctelor forte.
De exemplu, un copil ar putea fi incredibil de încăpățânat , certând-se cu părinții lui pentru a obține ceea ce vrea până când pur și simplu ii epuizează si aceștia cedează. Chiar dacă această trăsătura în timp poate îndepărta persoane dragi, reversul ei o reprezintă perseverența. Acest tip de perseverență îi va prinde bine copilului indiferent dacă ar vrea sa devină detectiv, om de știință sau scriitor. În aproape orice profesie perseverența este necesară.
Părinții trebuie sa ajute copilul in a recunoaște ca aceasta trăsătură îi poate aduce atât beneficii cat si dezavantaje. Copilul trebuie sa învețe să își modeleze trăsătura si sa o controleze.
Darul cel mai folositor pe care îl poate face un părinte unui copil este susținerea lui in procesul autocunoașterii.
Iată cum:
- Cunoașteți-vă copilul
Fiți atenți la ceea ce va place la copilul dumneavoastră dar si la ce va deranjează cel mai mult. Aceste însușiri “negative” pot ieși la iveala mai mult in prezenta dumneavoastră decât a altor persoane.
- Acceptați punctele slabe ale copilului dumneavoastră
Toată lumea are puncte slabe. Priviți aceste “dezavantaje” ca parte a unei calități.
- Ajutați-vă copilul sa își înțeleagă punctele forte dar si trăsăturile la care trebuie sa lucreze
- Vorbiți cu copilul dumneavoastră despre ceea ce vedeți la el. Asigurați-vă ca o faceți într-o manieră cat mai pozitivă si ca începeți cu aspectele bune. Fiți sinceri când vorbiți despre reversul unei trăsături, ce dezavantaje poate aduce, ce impact poate avea asupra celor din jur dar si asupra lui.
- Întrebați copilul daca știe cum sa își controleze aceasta trăsătură pentru a obține doar părțile bune. Daca dumneavoastră aveți o caracteristica comuna cu copilul, subliniați acest lucru si discutați despre cum puteți stăpâni aceasta caracteristică
- Faceți povestea pozitivă si plina de speranță. Astfel, copilul ajunge sa privească cu optimism acest lucru ce poate părea ca o provocare.
Scopul părintelui este acela de a ajuta copilul sa observe anumite trăsături și să învețe să le controleze. Este important ca cel mic să nu se simtă etichetat si blocat in așteptările părintelui. Explicați-le copiilor cât mai clar faptul că toată lumea se schimbă, si pe măsură ce vor creste, le va fi mai ușor să se autocontroleze.
- Asumați-vă reacțiile
Câteodată ne gândim ca e evident faptul că personalitatea copilului nostru este dificilă. Însă ce deranjează un părinte poate sa nu îl deranjeze pe celălalt. Formulați-va cerințele clar, la persoana I, evitând critica.
“Observ ca simți nevoia de a te juca. Eu sunt obosita si puțin irascibila, iar prea mult zgomot mă agita. Vrei sa mergi afară sa te joci, sau in camera?”
- Priviți copilul ca pe o oglindă
Adesea ceea ce ne displace la copiii noștri sunt lucruri pe care evitam sa le recunoaștem la noi. Rezolvarea problemelor personale adesea sunt legate și cumpătarea reacțiilor fata de copilul nostru.
- Contextualizați
Copiii au nevoie să știe că ei nu fac greșeli deoarece sunt rai, ci pentru că sunt oameni și, în multe cazuri, pentru că sunt copii.
„Știu că nu ai vrut să țipi la prietenul tău atunci când te-ai supărat . Ai muncit din greu să nu iți pierzi cumpătul . Și mie îmi era greu sa mă temperez când aveam opt ani. Pe măsură ce crești iți va fi mai ușor.”
- Aveți răbdare
S-ar putea să fiți uimiți de rezultatele care apar odată ce începeți să adresați problematica temperamentului cu copilul. Sau nu. În unele cazuri conștiința de sine și intenția clară sunt suficiente pentru a produce schimbări remarcabile. În alte cazuri trebuie să discutam de mai multe ori, să reamintim mai des, sau pur si simplu să continuam sa exploram noi metode de a gestiona provocările pe care ni le oferă comportamentului copilului nostru. Dintre toate aceste metode, cele care funcționează cu adevărat vor evolua și se vor rafina odată cu el. Însă odată ce ați găsit o modalitate de a va ajuta copilul sa se perceapă într-o maniera pozitiva si realistă, el va fi pe drumul cel bun în a învăța să își gestioneze trăsăturile de caracter cele mai provocatoare. Si mai important de atât, el se va simți prețuit pentru ceea ce este. Sărbătoriți fiecare pas pe care îl faceți în direcția cea bună!
” Încearcă să-ti vezi copilul ca o sămânță ce a venit într-un pachet fără o etichetă. Treaba ta este de a ii oferi un mediu propice, cu nutrienți și de a smulge buruienile. Nu poți decide ce fel de floare veți obține sau în ce sezon va înflori.”
Anonymus
Autor: Dr. Laura Markham
Sursa: AhaParenting.com
