Conform cercetărilor, cei mai mulți oameni cred că părinții care adoptă un stil de educație autoritară vor crește copii mai bine educați. Totuși, studiile realizate pe tema disciplinei în educație demonstrează constant că un stil educativ strict sau sever nu numai că nu formează copii mai bine educați, dar chiar afectează stima de sine a acestora și, în consecință, copiii respectivi ajung să fie pedepsiți mai des.
Care sunt însă motivele pentru care educația severă creează probleme de comportament?
- Educația autoritară privează copiii de posibilitatea de a internaliza auto-disciplina și responsabilitatea.
Limitele stricte controlează temporar comportamentul însă nu învață copilul să se auto-disciplineze, declanșând astfel o rezistență la asumarea responsabilităților. Pentru copii, instrumentul intern cel mai important este auto-disciplina. Aceasta apare însă la copiii care îndrăgesc și acceptă limitele decât la cei care le resping.
Nimănui nu ii place sa fie controlat, astfel că nu este de mirare faptul că cei mici ajung să respingă limitele. Atunci când sunt limitați cu autoritate din exterior, ei învață ca totul este controlat din exterior („locul controlului” este în exterior) și că ei nu au nicio putere, astfel că nu mai sunt motivați să acționeze în situațiile în care acest lucru este necesar.
- Stilul autoritar limitează fără a da dovada de empatie și este bazat pe frică. Acesta abordare îi învață pe copii să fie răutăcioși și să-i intimideze pe cei din jurul lor.
Probabil că suntem cu toții de acord cu faptul că cei mici învață din experiențele pe care le trăiesc și în funcție de modele de comportament pe care le primesc. Ei bine, dacă un copil face ceea ce ii cerem pentru că ne impunem prin frică, de ce nu ne-ar mima comportamentul în raport cu alți copii? În acest caz, stilul autoritar nu este cu nimic diferit de bullying (intimidare). Rezultatul? Dacă noi țipăm, țipă și el. Dacă noi folosim forța, și el va folosi forța în relație cu cei mai mici decât el.
- Copiii educați într-un mediu autoritar tind să fie mai furioși și chiar depresivi.
Creșterea într-un mediu autoritar și sever ce îi face pe copii să creadă că o latură a lor nu este acceptabilă. Părinții nu sunt acolo pentru a-i învăța să facă față acelor sentimente dificil de gestionat care îi determină să se comporte inadecvat. Ei se simt lăsați singuri în încercarea de a-și rezolva și depăși impulsurile.
- Copiii crescuți într-un mediu autoritar învață să asocieze puterea cu dreptatea.
Într-un astfel de mediu, copiii învață să se supună și să nu gândească singuri. Mai târziu în viață, nu vor pune la îndoială autoritatea, când de fapt ar trebui să o facă. Vor tinde să nu își asume responsabilitatea pentru acțiunile și faptele lor, vor fi mai predispuși să urmeze și să se subordoneze grupului sau vor evita asumarea responsabilităților folosind drept scuză “urmarea ordinelor”.
- Copiii crescuți într-un mediu autoritar au tendința de a fi rebeli.
Studiile au demonstrat că acești copii, atunci când ajung la adolescență sau chiar la vârsta adultă, au tendința de a fi mai irascibili și mult mai rebeli. Pentru a vedea cum funcționează, gândiți-vă puțin la ce se întâmplă cu majoritatea adulților.
Cu toții am crescut cu un anumit grad de autoritate iar ca adulți reacționăm în fața ei. Ajungem să fim irascibili în fața controlului, uneori chiar și atunci când noi îl impunem! Asta înseamnă ca avem probleme de autoreglare și adaptare. Cum se manifestă ele efectiv? Devenim furioși oricând suntem criticați sau limitați în orice fel sau avem tendința de a avea reacții exagerate ori de câte ori cineva încearcă să ne spună ce să facem. Uneori putem deveni rebeli chiar și în fața propriilor limite. Un bun exemplu este cel al dietelor: ținem o perioada diete stricte, pentru ca mai apoi să reacționam împotriva limitelor și să ne delectam cu toate bunătățile, fără a mai tine cont de nimic. (Nu este surprinzător în acest context faptul că persoanele crescute cu un stil de parenting autoritar tind să fie supraponderale la vârste adulte, conform cercetărilor).
- Copii crescuți strict cu replica „Ai grijă să fii cuminte când ajungem acolo” tind să intre în mult mai multe încurcături.
Ei devin, de asemenea, și foarte buni mincinoși.
- Stilul autoritar subminează relația părinte – copil.
Părinții care relaționează cu copiii lor într-un mod autoritar își diminuează din empatia fata de propriul copil, acest lucru ducând la o diminuare a satisfacției în relația dintre cei doi. Educația devine mult mai dificilă pentru acești părinți, deoarece copiii lor își pierd interesul în a le face pe plac și astfel ajung să fie mai greu de stăpânit.
Rezultatul parenting-ului strict sunt de fapt părinții nefericiți. Copiii crescuți autoritar ajung să se certe cu părinții lor și, pe termen lung, să aibă resentimente fata de aceștia, deoarece s-au simțit mereu nedreptățiți. Pe măsură ce cresc, acești copii ajung să caute afecțiune în locurile cele mai nepotrivite și nu în cadrul familiei.
Concluzia este că autoritatea nu formează copii mai buni. De fapt, ea sabotează tot ce facem pozitiv ca părinți și împiedică copiii în efortul lor de a se auto-disciplina emoțional.
Dacă educația autoritară nu funcționează, cea permisivă funcționează? Răspunsul este NU. Citește aici De ce nu funcționează parentingul permisiv și Echilibrul între Parenting Autoritar și Permisiv.
Autor: Dr. Laura Markham
Sursa: AhaParenting.com
